logo-zentiva

Cum se pune diagnosticul de osteoporoză?

În cazul în care dumneavoastră prezentaţi unul dintre factorii de risc pentru osteoporoză, cereţi sfatul medicului. Dacă acesta consideră că este necesar, vă poate recomanda să faceţi o analiză importantă pentru diagnostic numită densiometrie osoasă.

Densitometria: piesa cheie în diagnosticarea osteoporozei

Aceasta investigaţie nu este dureroasă.
Testul este realizat cu ajutorul unui aparat numit densitometru prin metoda DEXA – abreviere engleză pentru Dual Energy X-ray Abosorptiometry – un fel de radiografie specială cu un nivel scăzut de radiaţii. Acesta nu prezintă contraindicații, excepție făcând, în mod evident, femeile gravide.

Pentru a obține rezultatele corecte, sunt colectate date despre greutatea și înălțimea pacientului, pentru că aceste date sunt variabile importante pentru calculele efectuate de aparat. Acest test reprezintă în zilele noastre standardul de aur pentru diagnosticarea osteoporozei.

Astfel este examinată densitatea osoasă din întreg organismul pornind de la verificare a unor puncte specifice, care pot fi femurul, coloana și/sau antebrațul. În general, antebrațul este examinat dacă există un impediment în analiza datelor de la nivelul coloanei sau femurului, cum ar fi de exemplu o proteză sau o artroză.

Rezultatul densitometriei osoase este exprimat prin câţiva parametri dintre care foarte relevant este un parametru denumit scor T, o valoare numerică obținută prin compararea densităţii osoase actuale cu cea ideală pentru respectivul pacient. În mod normal cele 2 valori ale densităţii osoase (actuale şi ideale) trebuie să fie foarte apropiate sau chiar identice; se acceptă totuşi ca fiind normală o oarecare deviaţie faţă de valorile considerate ideale (un scor T mai mic decât 0 dar mai mare decât -1).

Scăderea mai pronunţată a scorului T (între -1 şi -2.5) indică o masă osoasă mai mică decât normal (osteopenie).
Un scor T sub -2.5 pune diagnosticul de osteoporoză şi necesită recomandări medicale de tratament cu dublu scop: pe de o parte de a încetini sau chiar stopa pierderea de masă osoasă (tratamentul osteoporozei), iar pe de altă parte de a preveni fracturile.

Densiometria osoasă este contraindicată doar în cazul gravidelor din cauza riscului de radiații care, chiar dacă sunt reduse, afectează fetusul.
Testul de densiometrie osoasă se face şi pentru a urmări eficiența tratamentului la persoanele care suferă deja de boală.

Societatea Română de Endocrinologie recomandă analiza de densiometrie osoasă în următoarele cazuri:

– Femei de 65 de ani sau peste și bărbați începând cu 70 de ani, indiferent de factorii de risc;

– Femei tinere cu menopauză precoce (sub 40 ani) și bărbați între 50 și 70 de ani cu unul dintre factorii de risc mai importanți;

– Bărbați sub 70 de ani care prezintă factori de risc pentru fracturi;

– Femei aflate în tranziție către menopauză, cu factorii de risc specific, asociați cu un risc crescut de fractură, cum ar fi greutate redusă, fractură anterioară din cauza fragilității și creșterea riscului prin folosirea medicației;

– Adulți cu fractură după vârsta de 50 de ani;

– Adulți cu artrită reumatoidă sau care folosesc corticoizi în doză înaltă timp de peste trei luni, asociați cu masă osoasă redusă sau pierdere osoasă;

– Orice persoană care urmează să înceapă sau care se află deja în tratament specific pentru osteoporoză;

– Orice persoană care nu este sub medicație, dar care la dovedirea pierderii de masă osoasă va trebui tratată;(9,6)

http://www.ms.ro/?pag=181&pg=5, accesat mai 2016
J. H. Klippel. Primer on the Rheumatic Disease 2008; chapter 35; 577-583;