Osteoporoza este o boală sistemică, caracterizată prin masă osoasă scăzută și afectarea microarhitecturală a țesutului osos, ce determină fragilitate osoasă și risc crescut de fractură. Fractura de fragilitate este fractura aparută după un traumatism care, în condițiile unui os sănatos, nu s-ar solda cu fractură sau a cărui intensitate nu o depașește pe cea unui traumatism prin cădere din poziție bipedă.
Probabilitatea unei femei la menopauză de a face o astfel de fractură este de 40% sau peste în țările dezvoltate.
OMS consideră osteoporoza a doua problemă de sănătate din lume, după afecțiunile cardio-vasculare. Peste 75 milioane de persoane suferă de osteoporoză în Europa, SUA și Japonia. Osteoporoza determină în întreaga lume peste 8,9 milioane de fracturi în fiecare an, ceea ce înseamnă o fractură osteoporotică la fiecare 3 secunde în țările UE.
În anul 2000, în Europa au fost estimate 620.000 fracturi noi de șold, 574.000 de antebraț, 250.000 de humerus proximal, 620.000 vertebrale la persoane peste 50 ani, reprezentând 34,8% din totalul fracturilor. O fractură crește riscul unei fracturi viitoare cu 86%.
Deși factorii genetici sunt determinanți în riscul individual de osteoporoză, stilul de viață influențează dezvoltarea osoasă în tinerețe și rata pierderii osoase pe parcursul vieții. Alimentația, exercițiul fizic și alți factori de stil de viață modificabili au rol cheie în menținerea sănătății țesutului osos. Prevenția osteoporozei începe cu profilaxia în uter- nutriția adecvată a mamei și continuă cu dezvoltarea și atingerea unui capital osos maxim în tinerețe. Osul este un țesut viu, într-un proces continuu de creștere de la naștere pâna la vârsta adoelscenței, atingând rezistența și marimea maximă în jurul vârstei de 20-25 ani. Cu cât se atinge o masă osoasă mai solidă, cu atât scade riscul de osteoporoză.
Regulile generale privind stilul de viață pentru formarea unor oase puternice, pot fi aplicate și la adulți pentru a preveni pierderile excesive de masă osoasă:
- aport adecvat de calciu (800-1200 mg/zi) și vitamină D (800-1000 UI/zi);
- evitarea malnutriției proteice, în special în contextul dietelor severe și tulburărilor de comportament alimentar;
- exerciții fizice regulate, cu reducerea riscului de cădere;
- evitarea fumatului, consumului excesiv de alcool și cafea;
- identificarea factorilor de risc și consult medical;
Clasic, calciul și vitamina D sunt principalii nutrienți folosiți în prevenția osteoporozei. În ultimele două decenii, s-au făcut progrese, ceea ce justifică reconsiderarea strategiilor dietetice existente pentru prevenirea osteoporozei. Până în prezent, numeroase studii au asociat alți nutrienți importanti pentru sănătatea osoasă, cum ar fi vitaminele A, B, C, E, K; minerale (potasiu, magneziu, siliciu) și macronutrienți (proteine și grăsimi).
- Produsele lactate- lapte, iaurt, sana, brânzeturi – aport în principal de calciu, dar și magneziu, vitamina B12, zinc, riboflavină și proteine. Consumul mai mare de lapte și iaurt poate reduce riscul de fractură de șold la adulții în vârstă prin mecanisme care sunt parțial, dar nu în întregime, atribuite efectelor asupra densității minerale osoase.
- Fructe și legume- oferă o multitudine de micronutrienți cum ar fi calciu, vitamina K, folat, magneziu, potasiu, precum și antioxidanți precum vitamina C și carotenoizii. În multe studii, consumul de fructe și legume a fost asociat pozitiv cu densitatea minerală osoasă, atât la bărbați, cât și la femei.
- Pește – sardine, macrou, hering, somon, ton. Studiile arată ca atât bărbații, cât și femeile care consuma pește ≥ 3 porții pe săptămână, obțin o densitate minerala osoasa la nivelul șoldului crescută, comparativ cu persoanele cu consum scăzut până la moderat de pește, care pierd masă osoasă. Relația pozitivă dintre aportul de pește și densitatea minerală osoasă este probabil datorată mai multor factori nutriționali (proteine, acizi grași polinesaturați, vitamin D).
- Alimente bogate în proteine – carne, ouă – un consum mai mare de proteine aduce beneficii asupra densității minerale osoase și protejează împotriva riscului de fractură la adulții cu aport adecvat de calciu. Cu toate acestea, dietele speciale cu conținut ridicat de proteine care conțin mai multe porții de carne și proteine cu fiecare masă pot determina, de asemenea, pierderea calciului de către organism.
- Cereale (unele fortificate cu vitamina D), leguminoase, nuci și seminte: mac, alune, migdale, soia, linte, nuci.
Vitamina D, reglatorul principal al absorbției intestinale și al utilizarii calciului și fosforului este asigurată prin anumite alimente (ulei din ficat de cod, somon, sardine, macrou, gălbenuș de ou), dar în principal prin expunerea la lumina soarelui (10 – 15 minute, de două ori pe săptămână a feței și brațelor, dimineața sau după ora 17.00).
Dieta variată, echilibrată, în care predomină alimentele în stare crudă, este indispensabilă menținerii sănătății osului.
Dr. Jeanina Scarlat, medic specialist endocrinologie