Osteoporoza poate limita activitatea fizică astfel încât pacienții pot lua în greutate și astfel să crească riscul de fracturi osoase.
Fractura vertebrală este una dintre complicațiile majore ale osteoporozei și implică o scădere de peste 20% sau cu 4 mm a înălțimii corpului vertebral. Ea se însoțește de dureri intense vertebrale, acutizate de anumite mișcari, tulburări de respirație sau depresie, toate acestea determinând un grad variabil de invaliditate a pacientului.
Cele mai frecvente locuri în care se pot produce fracturile osoase sunt: colul femural, fracturi la nivelul radiusului, fracturi costale și fracturi vertebrale. Acestea din urma pot fi amenințătoare de viață.
De asemenea fracturile osoase sunt extrem de dureroase, uneori invalidante.
Fracturile prin tasare vertebrală apar la eforturi minime (strănut, aplecare, rotire, ridicarea unui obiect ușor), mai frecvent in regiunea toracica medie și inferioară sau lombară superioară. Durerea de spate debutează acut cu iradiere în lateral și în față, pentru ca apoi să se reducă treptat în câteva săptămâni. La cei cu mai multe fracturi apare deformarea coloanei vertebrale (cifoza dorsală + lordoză cervicală), o durere cronică de spate accentuată în picioare și pierderea din înălțime. Uneori această modificare poate să apară lent și asimptomatic.
Fracturile de șold apar după cădere, mai ales cele pe o parte sau chiar înainte de cădere. Complicațiile acestor fracturi au o rată a mortalității de 15 – 20 % la bătrâni și duc la incapacitate fizică severă cu necesitatea îngrijirii la domiciliu timp îndelungat.
Dr. Dună Mădălina, medic specialist reumatolog, Spitalul Sf. Maria, București