Un program de exerciţii fizice pentru persoanele cu osteoporoză ar trebui să vizeze, în mod specific, postura, echilibrul, deplasarea, coordonarea și stabilizarea șoldului și a trunchiului. O şedinţă tipică de activitate fizică pentru pacienții relativ fără durere ar trebui să constea din încălzire, un antrenament principal şi o parte de relaxare (exerciţii de revenire după efort).
Încălzirea: În general, încălzirea timp de 10 până la 15 minute se poate face pe muzică și începe cu o gama de exerciții uşoare pentru principalele articulații, care sunt executate fie așezat pe scaun fie în picioare. Încălzirea se poate termina cu mersul pe jos și pași simpli de dans, în scopul de a atinge un ritm cardiac între 110 și 125 de bătăi pe minut.
Antrenamentul principal: Acesta poate consta în exerciţii de forţă (determină creşterea forţei şi masei musculare) și de mobilitate pentru îmbunătățirea posturii prin corectarea rotirii mediale a umerilor, proeminenței bărbiei, cifozei toracice și atenuarea lordozei lombare. Exercițiile pentru îmbunătățirea echilibrului și coordonarii pot progresa de la mersul pe vârfuri şi mersul pe călcâie până la plimbări în tandem și curse cu obstacole.
Relaxarea: Ultimele 5 până la 10 minute ale şedinţei de exerciţii fizice poate fi dedicată unor tehnici de relaxare, cum ar fi respirație profundă, încordarea şi relaxarea progresivă a muşchilor, pe muzică de relaxare sau sunete din natură.18
Persoanele cu osteoporoză şi cei care au avut fracturi trebuie să fie conștienți de anumite limite și trebuie să ia măsuri de precauție atunci când fac efort fizic. De exemplu, trebuie evitate:
- mişcările de scuturare sau răsucire,
- mişcările bruște sau exerciţiile care folosesc forţa directă a corpului (alergare, gimnastică sportivă, fotbal, etc.),
- mişcările de ghemuire,
- mişcările de aplecare din talie,
- ridicarea obiectelor grele.
Pentru unele persoane, dacă este cazul, medicul poate prescrie medicamente necesare pentru menținea sub control a pierderii de masă osoasă.16