Osteoporoza (sau “os poros”) reprezintă o boală scheletală silențioasă caracterizată prin rezistență osoasă scăzută datorată pierderii de masă osoasă și compromiterea calității osului predispunând la un risc crescut de fractură.
Cauzele osteoporozei:
Oasele se găsesc într-un proces continuu de regenerare – formare și reabsorbție osoasă. Masa osoasă atinge un vârf al formării osoase în jurul vârstei de 20 ani, iar după această vârstă, acest proces încetinește.
Se cunosc o serie de factori ce contribuie la apariția osteoporozei:
1. Vârsta peste 65 ani. Se consideră că pe măsură ce înaintăm în vârstă, riscul de osteoporoză crește întrucât nu se mai poate menține un echilibru între formare și absorbție osoasă
2. Fracturile traumatice joase. După vârsta de 40 ani, din cauza fragilității osoase, fracturile repetate pot indica creșterea riscului de osteoporoză.
3. Antecedente materne de fracturi osteporotice. Riscul de osteoporoză este crescut în cazul în care mama a prezentat fracturi (în special fractură de șold).
4. Constituția gracilă a corpului. Se consideră că o greutate de sub 57 kg reprezintă un factor de risc pentru osteoporoză.
5. Menopauza precoce. Perioade de amenoree secundară, ovariectomia timpurie. Perioada estrogenică scurtă, prin carența hormonilor estrogeni este importantă, aceasta favorizând reabsorbția osoasă.
6. Boli cronice endocrine. Hipertiroidismul, hiperparatiroidismul, boli inflamatorii cronice, boli digestive, tratament îndelungat cu cortizon contribuie de asemenea la creșterea riscului de osteoporoză.
7. Factori nutriționali. Sedentarismul, excesul de alcool și fumatul, precum și o alimentație săracă în calciu și vitamină D, predispun la apariția osteoporozei.
Simptomele osteoporozei:
Osteoporoza în primele stadii de boală este silențioasă, însă pe măsură ce avansează apar semne și simptome specifice ce nu trebuie neglijate cum ar fi scăderea în înălțime, dureri de spate, modificări ale posturii corpului, cel mai sever simptom fiind durerea osoasă datorată fracturilor osoase.
Tratamentul osteoporozei
Obiectivul tratamentului îl reprezintă prevenția și tratamentul acesteia pentru a împiedica apariția fracturilor.
Tratamentul farmacologic al osteoporozei este reprezentat de:
– preparate de calciu în doză de 1000-1500 mg/zi la femeile aflate în postmenopauză și 1500 mg/zi la adolescenți și adulți tineri pentru prevenție.
În ceea ce privește vitamina D se recomandă o doză de 800 – 1000 ui/zi în special la persoanele vârstnice care reprezintă deficit de vitamină D datorită scăderii aportului din dietă și reducerea expunerii la soare.
În ceea ce privește tratamentul antiresorbtiv al osteoporozei acesta este reprezentat de:
– bisfosfonați
– modulatori selectivi ai receptorilor estrogenici
– calcitonină
– stimulatoare ale formării osoase
Ca și mecanism de acțiune bisfosfonații reprezentați de ibandronat, alendronat, risedronat, zolendronat, reprezintă terapia de primă intenție la ambele sexe.
Pe lângă medicația antiresorbtivă, în osteoporoză se folosesc și substanțe cu efect anabolic – săpunurile de fluor.
De asemenea un rol important în tratamentul osteoporozei îl reprezintă și stimulatoarele formării osoase – parathormon, precum și medicații cu mecanism dual de reducere a resorbției osoase și creșterea formării osoase (ranelat de strontiu).
Tratamentul farmacologic al osteoporozei se realizează numai la indicațiile medicului specialist, individualizat și monitorizat în funcție de comorbiditate, toleranță și complianța pacienților.
Dr. Tudora Ionela, medic specialist endocrinologie, Spitalul Orașenesc Tg. Cărbunești