După cum știm deja prea bine, osteoporoza înseamnă atât o scădere a densității minerale cât și o modificare a microarhitecturii osoase. Ambele evenimente realizează o fragilizare osoasă cu susceptibilitate crescută la fracturare prin traumatisme ușoare.
Dar ca sa înțelegem osul osteoporotic și să ne împrietenim cu el, să învățăm să îl abordăm și să îl ajutăm, este necesar să știm de unde vine și ce procese de transformare suferă acest țesut de-a lungul timpului.
Începând din primul an de viață, conținutul de calciu al scheletului crește dramatic, aproximativ 50% din această achiziție se produce în adolescență, perioadă care devine astfel critică și esențială pentru obținerea unui os sănătos. În jurul vârstei de 25 ani, osul își atinge maximul de densitate și troficitate, pe care le pastrează constante de-a lungul întregii perioade adulte. Acest vârf devine astfel capitalul depus în banca osoasă, din care vom pierde pe parcursul vieții, mai mult sau mai puțin, în funcție de afecțiunile asociate, de factorii genetici, de vârsta instalării menopauzei, etc.
Iată de ce, este mandatoriu să depunem cât mai mult și într-o valută cât mai stabilă în depozitul osos, până la 25 ani, după această vârstă, depozitul nemaiputând fi accesat decât pentru retragere. Activitatea fizică este stimulul cel mai important pentru achiziția de masă osoasă, chiar și într-o activitate medie sau recreatoare de tipul dansului, orelor de sport de la școală, sporturile de echipă. Aportul de calciu, proteine și vitamină D, factorii genetici, profilul hormonal, greutatea corporală, contribuie semnificativ la formarea unui os de calitate. Indexul de masă corporală (BMI) din perioada de creștere se corelează intens cu masa osoasă, probabil și pentru că ilustrează un mediu nutrițional corect dar și prin efectul de încărcare pe care îl aplică sistemului osos. Mare atenție trebuie acordată în perioada adolescenței tulburărilor alimentare de tipul anorexiei care, nu doar că scad dramatic greutatea coprorală dar cel mai adesea induc amenoree centrală funcțională, cu supresia producerii de estrogeni.
Consecința acestei evoluții este suprimarea efectului protectiv și formator al estrogenilor. Orice amenoree mai lungă de 6 luni în adolescență, impune astfel o consultație de specialitate și un tratament adecvat.
Densitatea osoasă va rămâne constantă până la apropierea menopauzei (la femei) și o perioadă nedeterminată la barbați. Menopauza aduce pierderea protecției estrogenilor și creșterea resorbției osoase, osul începe să se deterioreze, cu un ritm individual și influențat de o serie de factori (denumiți generic – factori de risc). Este foarte important să intrăm în menopauză cu un capital osos bun, din care pierderea va aduce consecințe cât mai tardive.
Odată cu menopauza, femeile sunt ’’obligate” să urmeze măsuri compensatorii, care să minimizeze efectul tragic al pierderii protecției estrogenilor. Vor trebui să aibă în agenda cotidiană plimbări în aer liber, aport semnificativ de calciu (forma cea mai bună fiind cea alimentară, minim 800 mg/zi) și aport de vitamină D (minim 800 ui/zi). Deficitul de vitamină D, întâlnit frecvent, atât prin scăderea sintezei tegumentare induse de vârstă cât și prin expunerea modestă la soare, generează o cascadă de evenimente cu potențial distructiv asupra masei osoase.
Dr. Miron Claudia Lorica, medic specialist endocrinolog, Iași