Osteoporoza este o afecțiune în care sunt reduse atât densitatea cât și calitatea osului (osteoporoza = „os poros”).
Riscul de fractură crește pe măsură ce oasele devin mai poroase și mai fragile. Boala se instalează silențios, fără simptome specifice, și este progresivă.
Femeile sunt mai predispuse la osteoporoză decât bărbații. Femeile au densitatea osoasă mai mică și pierd din masă osoasă mai repede decât barbații. O femeie normală pierde aproximativ o treime din densitatea oaselor șoldului între 20 și 80 ani, comparativ cu numai un sfert, cum se intampla in cazul barbatilor.
Fracturile osteoporotice reprezintă o importantă cauză de dizabilitate și deces.
Conform unor studii clinice, după apariția primei fracturi , riscul unei alte fracturi crește cu 86%.
Fracturile vertebrale reprezintă cel mai comun tip de fractură, și sunt un factor de predicție pentru o altă fractură, atât la același nivel cât și în alt sediu. Consecințele fracturilor vertebrale cauzate de osteoporoză pot fi multiple, de la dureri severe, pâna la modificarea conformației coloanei vertebrale, scăderea funcției pulmonare, scăderea calității vieții și creșterea mortalității.
Fracturile de șold sunt produse în majoritatea cazurilor prin cădere, și determină o creștere a mortalității cu 25 – 30%. Este cea mai de temut fractură osteoporotică, întrucât, 50% dintre supraviețuitorii unei fracturi de șold sunt în incapacitate funcțională, iar 20% vor necesita îngrijire la domiciliu pe termen lung.
Fracturile de antebraț sunt pe locul 3 în ceea ce privește incidența, dar chiar și după 6 luni de tratament, există un deficit funcțional la aproximativ 20% dintre pacienți.
Dr. Ghiță Irina, medic specialist endocrinolog, Sp. Judetean Brăila